aici mi-e frig și lângă tine-i pustiu.

tot ce urmează să-ți povestesc e adevărat.

într-o seară m-am ascuns în bucătărie și am băut pe furiș o cana cu lapte. am luat miere din borcanul tău, recunosc. Tu nu m-ai auzit fiindcă tu nu erai cu mine. Tu nu prea ești cu mine decât ca să lungim la infinit împărțirea forțelor. suntem doi copii proști, daaa, degeaba te superi, tu vrei să-ți sprijini trupul pe capul meu. tai câte puțin din mine zilnic sau câteodată cioplești sau sfârteci, depinde cât de tare te sictiresc. simt că ai vrea să mă sufoci când mă iei în brațe, ca să nu mai exist, să nu  mai fie nevoie să mă iubești.

nimic din ce citești nu e adevărat.

cum ar putea fi?

Advertisements